“Romania se lupta cu morile de vant!”. Pare o expresie tipica pentru vremurile lui Don Quijote dar atat de des intalnita in ultima perioada incat a intrat deja in domeniul banalului. Chiar daca in locul morilor de vant punem giganti precum Microsoft, Sony si Nintendo, tot nu mai impresioneaza. S-au inradacinat atat de rau in roman lipsurile incat nimic nu-l mai poate soca, nimic nu-l mai poate impresiona. Mai ales cand vine vorba de niste gameri. Pentru presa din Romania in general, cuvantul game deja inseamna stire de nisa. Atat timp cat in continut nu se regaseste Basescu sau Tariceanu, stirea este deja de mana a doua. Sa nu mai vorbim de game (joc), care pentru romanul suparat in general nu-si mai are locul. Putini sunt cei carora un astfel de cuvant le provoaca un zambet ascuns, cei pentru care viata inca inseamna un joc. Sau cei care dupa o zi nenorocita de munca se retrag in linistea micii garsoniere unde apa calda este taiata si caldura vine de la un amarat de resou. Aceeasi care in liniste isi pornesc consola sau calculatorul si se retrag in mica lor lume virtuala. Sa nu-i uitam si pe cei care isi educa micul prichindel cum sa conduca de la 4 ani masina la Need For Speed, sau cei care la o petrecere uita de orice grija cu prietenii la un SingStar, Tekken sau Guitar Hero…
